Blog
Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje.
Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene
Directiva nr. 62/1994 privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje
Număr celex: 31994L0062
În vigoare de la 31 decembrie 1994
Publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 365 din 31 decembrie 1994
Include modificările aduse prin următoarele acte: Regulament 1882/2003; Directivă 12/2004;
Directivă 20/2005; Regulament 219/2009; Directivă 2/2013; Directivă 720/2015; Directivă
852/2018.
Ultimul amendament în 04 iulie 2018.
Formă actualizată la data de 24 iunie 2022. Validat de ECOTECA.
DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI
din 20 decembrie 1994
privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje
(94/62/CE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special art. 100,
având în vedere propunerea Comisiei(1),
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social(2),
în conformitate cu procedura prevăzută în art. 189b din Tratat(3),
întrucât diferitele măsuri naţionale cu privire la gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje
trebuie armonizate, pe de o parte, pentru a preveni orice impact al acestora asupra mediului sau
pentru a reduce un astfel de impact, asigurând astfel un grad ridicat de protecţie a mediului, şi, pe
de altă parte, pentru a asigura funcţionarea pieţei interne şi pentru a evita obstacolele în calea
comerţului şi denaturarea şi limitarea concurenţei în cadrul Comunităţii;
întrucât cel mai bun mijloc de a preveni producerea deşeurilor de ambalaje este de a reduce
volumul general al ambalajelor;
întrucât, în raport cu obiectivele prezentei directive, este important să se respecte principiul
general conform căruia măsurile adoptate într-un stat membru pentru a proteja mediul nu ar
trebui să afecteze în mod negativ capacitatea altor state membre de a realiza obiectivele
directivei;
întrucât reducerea deşeurilor este esenţială pentru creşterea durabilă, menţionată în mod expres
în Tratatul privind Uniunea Europeană;
1
întrucât prezenta directivă ar trebui să reglementeze toate tipurile de ambalaje introduse pe piaţă
şi toate deşeurile de ambalaje; întrucât, în consecinţă, Directiva Consiliului 85/339/CEE din 27
iunie 1985 privind recipienţii de lichide destinate consumului uman(4) ar trebui abrogată;
_______________
1JO C 263, 12.10.1992, p. 1 şi JO C 285, 21.10.1993, p. 1.
2JO C 129, 10.05.1993, p. 18.
3Avizul Parlamentului European din 23 iunie 1993 (JO C 194, 19.07.1993, p. 177), Poziţia
comună a Consiliului din 4 martie 1994 (JO C 137, 19.05.1994, p. 65) şi Decizia Parlamentului
European din 4 mai 1994 (JO C 205, 25.07.1994, p. 163). Confirmat pe 2 decembrie 1993 (JO C
342, 20.12.1993, p. 15). Text comun al Comitetului de conciliere din 8 noiembrie 1994.
4 JO L 176, 06.07.1985, p. 18. Directivă modificată de Directiva 91/629/CEE (JO L
377.31.12.1991, p. 48).
întrucât ambalajul are o funcţie socială şi economică vitală şi, în consecinţă, măsurile prevăzute
în prezenta directivă ar trebui să se aplice fără a aduce atingere altor cerinţe legislative relevante
care afectează calitatea şi transportul ambalajelor sau bunurilor ambalate;
întrucât, în conformitate cu strategia comunitară de gestionare a deşeurilor, prevăzută în
Rezoluţia Consiliului din 7 mai 1990 privind politica în domeniul deşeurilor(5) şi Directiva
Consiliului 75/442/CEE din 15 iulie 1975 privind deşeurile(6), gestionarea ambalajelor şi
deşeurilor de ambalaje ar trebui să includă ca o primă prioritate, prevenirea producerii de deşeuri
de ambalaje şi ca principii fundamentale suplimentare, refolosirea ambalajelor, reciclarea şi alte
forme de recuperare a deşeurilor de ambalaje şi, în consecinţă, reducerea eliminării finale a unor
astfel de deşeuri;
_________________
5JO C 122, 18.05.1990, p. 2.
6JO L 194, 25.07.1975, p. 39. Directivă modificată ultima dată de Directiva 91/156/CEE (JO L
78, 26.03.1991, p. 32).
întrucât, până la realizarea unui progres ştiinţific şi tehnologic în privinţa unor procese de
recuperare, refolosirea şi reciclarea ar trebui să fie avute în primul rând în vedere în ceea ce
priveşte impactul asupra mediului; întrucât aceasta necesită crearea în statele membre a unor
sisteme de garantare a returnării ambalajelor utilizate şi/sau a deşeurilor de la ambalaje; întrucât
evaluările ciclurilor de viaţă ar trebui încheiate cât se poate de repede pentru a justifica o ierarhie
clară între ambalajul refolosibil, reciclabil şi recuperabil;
întrucât prevenirea producerii deşeurilor de ambalaje se realizează prin măsuri corespunzătoare,
inclusiv prin iniţiative adoptate în cadrul statelor membre în conformitate cu obiectivele
prezentei directive;
2
întrucât statele membre pot încuraja, în conformitate cu Tratatul, sistemele de refolosire a
ambalajelor care pot fi refolosite în mod ecologic, pentru a profita de contribuţia unor astfel de
sisteme la protecţia mediului;
întrucât, din punct de vedere ecologic, reciclarea ar trebui considerată ca o parte importantă a
recuperării, în special în ceea ce priveşte reducerea consumului de energie şi de materii prime şi
eliminarea finală a deşeurilor;
întrucât recuperarea energiei este un mijloc efectiv de recuperare a deşeurilor de ambalaje;
întrucât obiectivele stabilite în statele membre pentru recuperarea şi reciclarea deşeurilor de
ambalaje ar trebui să se încadreze între anumite limite pentru a lua în considerare diferitele
situaţii din statele membre şi pentru a evita crearea de bariere în calea comerţului şi denaturarea
concurenţei;
întrucât, pentru a obţine rezultate pe termen mediu şi pentru a oferi agenţilor economici,
consumatorilor şi autorităţilor publice perspectivele necesare pe termen lung, ar trebui să se
stabilească un termen mediu limită pentru atingerea obiectivelor menţionate anterior, precum şi
un termen lung limită pentru obiectivele ce urmează a fi determinate într-o etapă ulterioară în
vederea creşterii substanţiale a respectivelor obiective;
întrucât Parlamentul European şi Consiliul ar trebui să examineze, pe baza rapoartelor Comisiei,
experienţa practică dobândită de statele membre în cadrul activităţii desfăşurate pentru atingerea
obiectivele menţionate anterior şi rezultatele cercetărilor ştiinţifice şi ale tehnicilor de evaluare,
cum ar fi bilanţurile de mediu;
întrucât statelor membre, care au stabilit deja sau vor stabili în viitor programe ce merg dincolo
de sfera obiectivelor, ar trebui să li se permită să urmărească atingerea respectivelor obiective în
interesul unui nivel superior de protecţie a mediului, cu condiţia ca astfel de măsuri să nu
determine perturbări ale pieţei interne şi să nu împiedice alte state membre să se conformeze
prezentei directive; întrucât Comisia ar trebui să confirme astfel de măsuri după o verificare
corespunzătoare;
întrucât, pe de o parte, anumitor state membre li se poate permite să adopte obiective diminuate,
date fiind împrejurările specifice din acele state membre, cu condiţia ca acestea să realizeze un
obiectiv minim de recuperare în termenul limită standard, precum şi obiectivele standard, până la
un termen limită mai lung;
întrucât, pentru gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje, este necesar ca statele membre
să creeze sisteme de returnare, colectare şi recuperare; întrucât astfel de sisteme ar trebui
deschise participării tuturor părţilor interesate şi ar trebui concepute astfel încât să se evite
discriminările împotriva produselor importate, barierele în calea comerţului sau denaturarea
concurenţei şi să se garanteze posibilitatea optimă de returnare a ambalajelor şi deşeurilor de
ambalaje, în conformitate cu dispoziţiile Tratatului;
3
întrucât problema marcajului comunitar al ambalajelor necesită o analiză suplimentară, însă
aceasta ar trebui hotărâtă de Comunitate în viitorul apropiat;
întrucât, pentru a reduce impactul ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje asupra mediului şi
pentru a evita barierele în calea comerţului şi denaturarea concurenţei, este de asemenea necesar
să se definească cerinţele esenţiale care reglementează compoziţia şi caracterul refolosibil şi
recuperabil (inclusiv reciclabil) al ambalajelor;
întrucât prezenţa metalelor nocive şi a altor substanţe în componenţa ambalajelor ar trebui
limitată, dat fiind impactului lor asupra mediului (în special din punct de vedere al posibilei lor
prezenţe în emisii sau cenuşi, atunci când ambalajele sunt incinerate sau în cazul levigării, atunci
când ambalajele sunt depozitate); întrucât este esenţial ca într-o primă etapă de reducere a
toxicităţii deşeurilor de ambalaje, să se prevină acumularea de metale grele toxice în ambalaje şi
să se asigure că astfel de substanţe nu sunt eliberate în mediu, aceasta, cu anumite excepţii care
ar trebui să fie stabilite de către Comisie, în cazuri specifice, potrivit unei proceduri de comitet;
întrucât, pentru a se atinge un nivel ridicat de reciclare şi pentru a se evita problemele de sănătate
şi securitate de către cei care sunt angajaţi să colecteze şi să prelucreze deşeurile de ambalaje,
este esenţial ca astfel de deşeuri să fie sortate la sursă;
întrucât cerinţele cu privire la producerea ambalajelor nu ar trebui să se aplice ambalajelor
utilizate pentru un anumit produs înainte de data intrării în vigoare a prezentei directive; întrucât,
de asemenea, este necesară o perioadă de tranziţie pentru comercializarea ambalajului;
întrucât sincronizarea dispoziţiilor privind introducerea pe piaţă a ambalajului care satisface toate
cerinţele esenţiale ar trebui să ţină seama de faptul că standarde europene sunt în curs de
elaborare de către organismul competent de standardizare; întrucât, cu toate acestea, dispoziţiile
privind mijloacelor de probă cu privire la conformitatea standardelor naţionale ar trebui să fie
aplicate fără întârziere;
întrucât ar trebui promovată elaborarea standardelor europene pentru cerinţele esenţiale şi alte
probleme conexe;
întrucât măsurile prevăzute în prezenta directivă implică dezvoltarea unor capacităţi de
recuperare şi reciclare, precum şi asigurarea unor spaţii comerciale pentru materiale de ambalaj
reciclate;
întrucât includerea materialului reciclat în ambalajul respectiv nu ar trebui să contravină
dispoziţiilor relevante cu privire la igiena, sănătatea şi siguranţa consumatorilor;
întrucât sunt necesare date din întreaga Comunitate cu privire la ambalajele şi deşeurile de
ambalaje pentru a monitoriza punerea în aplicare a obiectivelor prezentei directive;
întrucât este esenţial ca toţi cei implicaţi în producerea, utilizarea, importul şi distribuţia
ambalajelor şi produselor ambalate să devină mai conştienţi de măsura în care un ambalaj se
poate transforma în deşeu şi ca, în conformitate cu principiul "poluatorul plăteşte", să accepte
responsabilitatea ce le revine pentru astfel de deşeuri; întrucât dezvoltarea şi punerea în aplicare
4
a măsurilor prevăzute în prezenta directivă ar trebui să implice şi să necesite strânsa cooperare a
tuturor partenerilor, dacă este cazul, într-un spirit de responsabilitate comună;
întrucât consumatorii joacă un rol esenţial în gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje şi,
astfel, trebuie să fie bine informaţi pentru a-şi adapta comportamentul şi atitudinile;
întrucât includerea unui capitol specific privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje
în planurile de gestionare a deşeurilor prevăzute de Directiva 75/442/CEE va contribui la
punerea efectivă în aplicare a prezentei directive;
întrucât, pentru a facilita realizarea obiectivelor prezentei directive, ar putea fi necesară utilizarea
de către Comunitate şi statele membre a unor instrumente economice în conformitate cu
dispoziţiile Tratatului, astfel încât să se evite noi forme de protecţionism;
întrucât statele membre ar trebui, fără a aduce atingere Directivei Consiliului 83/189/CEE din 28
martie 1983 de stabilire a procedurii de furnizare de informaţii în domeniul standardelor şi
reglementărilor tehnice(1), să notifice Comisia cu privire la orice proiect de măsuri pe care
acestea intenţionează să le adopte, înainte de adoptarea lor, astfel încât să se poată stabili dacă
acestea sunt sau nu în conformitate cu directiva;
______________
1JO L 109, 26.04.1983, p. 8. Directivă modificată ultima dată de Directiva 92/400/CEE (JO L
221, 06.08.1992, p. 55).
întrucât adaptarea la progresul ştiinţific şi tehnic a sistemului de identificare a ambalajelor şi a
formatelor referitoare la un sistem de baze de date, ar trebui asigurată de către Comisie în
temeiul unei proceduri de comitet;
întrucât este necesar să se prevadă măsuri specifice ce urmează a fi luate pentru a face faţă
oricăror dificultăţi în punerea în aplicare a prezentei directive în conformitate, dacă este cazul, cu
aceeaşi procedură de comitet,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1 Obiective 1. Prezenta directivă urmăreşte să armonizeze măsurile naţionale privind
gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de la ambalaje, pe de o parte, pentru a preveni orice impact
al acestora asupra mediului din toate statele membre, precum şi din ţări terţe sau pentru a reduce
un astfel de impact, asigurând astfel un grad ridicat de protecţie a mediului, şi, pe de altă parte,
pentru a asigura funcţionarea pieţei interne şi pentru a evita obstacolele în calea comerţului şi
denaturarea şi limitarea concurenţei din cadrul Comunităţii.
(2) În acest scop, prezenta directivă stabileşte măsurile destinate, ca prioritate, prevenirii
producerii de deşeuri de ambalaje şi, ca principii fundamentale suplimentare, reutilizării
ambalajelor, reciclării şi altor forme de valorificare a deşeurilor de ambalaje şi, în consecinţă,
reducerii eliminării finale a unor astfel de deşeuri, pentru a contribui la tranziţia către o economie
circulară.
5
Articolul 2 Domeniul de aplicare 1. Prezenta directivă are ca obiect toate ambalajele introduse
pe piaţă din cadrul Comunităţii şi toate deşeurile de ambalaje, fie că ele sunt utilizate, fie că
provin din industrie, comerţ, birouri, magazine, servicii, gospodărie sau din orice alt domeniu,
indiferent de materialul utilizat.
2. Prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere cerinţelor de calitate existente pentru
ambalaje, cum ar fi cele privind siguranţa, protecţia sănătăţii şi igiena produselor ambalate,
cerinţelor existente de transport sau dispoziţiilor Directivei Consiliului 91/689/CEE din 12
decembrie 1991 privind deşeurile periculoase(1).
____________
1JO L 377, 31.12.1991, p. 20.
Articolul 3 Definiţii În sensul prezentei directive:
1. "ambalaje" reprezintă toate produsele realizate din orice materiale, de orice natură, utilizate
pentru a conţine, proteja, manevra, furniza şi prezenta bunurile, de la materii prime la bunuri
prelucrate, de la producător la utilizator sau consumator. Articolele "nereturnabile" utilizate în
aceleaşi scopuri trebuie de asemenea considerate ambalaje.
"Ambalajul" constă numai din:
(a) ambalaj de vânzare sau ambalaj primar, adică ambalajul conceput pentru a constitui o unitate
de vânzare pentru un utilizator sau consumator final la punctul de achiziţie;
(b) ambalaj grupat sau ambalaj secundar, adică ambalajul conceput pentru a constitui la punctul
de achiziţie o grupare a unui anumit număr de unităţi de vânzare, indiferent dacă acestea sunt
vândute ca atare consumatorului sau utilizatorului final sau dacă servesc numai ca mijloc de
umplere a rafturilor în punctul de vânzare; acesta poate fi înlăturat din produs fără a-i afecta
caracteristicile;
(c) ambalaj pentru transport sau ambalaj terţiar, adică ambalajul conceput pentru a înlesni
manevrarea şi transportul unui număr de unităţi de vânzare sau ambalaje grupate pentru a preveni
manevrarea fizică şi pagubele datorate transportului. Ambalajul pentru transport nu include
containerele rutiere, feroviare, navale sau aeriene;
Definiţia noţiunii de «ambalaj» trebuie să se bazeze, printre altele, pe criteriile prezentate în
continuare.
Articolele enumerate în anexa I sunt exemple care ilustrează aplicarea acestor criterii.
(i) Un articol este considerat ambalaj în cazul în care respectă definiţia menţionată anterior, fără
să aducă atingere altor funcţii pe care le-ar putea de asemenea îndeplini ambalajul, cu excepţia
cazurilor în care articolul face parte integrantă dintr-un produs şi este necesar pentru a conţine,
susţine sau conserva produsul pe toata durata sa de viaţă, iar toate elementele în cauză sunt
destinate a fi utilizate, consumate sau eliminate împreună cu acesta.
6
(ii) Articolele concepute astfel încât să fie umplute în punctul de vânzare şi articolele de unică
folosinţă umplute sau concepute astfel încât să fie umplute în punctul de vânzare sunt considerate
ambalaje în măsura în care îndeplinesc funcţia de ambalare.
(iii) Componentele ambalajelor şi elementele auxiliare integrate în ambalaje sunt considerate
parte din ambalajul în care sunt integrate. Elementele auxiliare agăţate direct sau ataşate de un
produs şi care îndeplinesc funcţii de ambalaj sunt considerate ambalaje, cu condiţia să nu facă
parte integrantă dintr-un produs şi cu condiţia ca nu toate elementele sale să fie destinate a fi
utilizate, consumate sau eliminate împreună cu produsul.
1a. «plastic» înseamnă un polimer, în sensul articolului 3 punctul 5 din Regulamentul (CE) nr.
1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului, la care este posibil să fi fost adăugaţi
aditivi sau alte substanţe şi care este capabil să funcţioneze drept principal component structural
al pungilor de transport;
1b. «pungi de transport din plastic» înseamnă pungi de transport, cu sau fără mâner, fabricate din
plastic, furnizate consumatorilor la punctele de vânzare de bunuri sau produse;
1c. «pungi de transport din plastic subţire» înseamnă pungi de transport din plastic cu grosimea
peretelui mai mică de 50 de microni;
1d. «pungi de transport din plastic foarte subţire» înseamnă pungi de transport din plastic cu
grosimea peretelui mai mică de 15 microni, care sunt necesare din motive de igienă sau care sunt
utilizate ca ambalaje primare pentru produsele alimentare în vrac, atunci când acest lucru
contribuie la prevenirea risipei de alimente;
1e. «pungi de transport din plastic oxodegradabile» înseamnă pungi de transport fabricate din
materiale plastice care includ aditivi care catalizează fragmentarea materialelor plastice în
microfragmente.
2. «deşeuri de ambalaje» înseamnă orice ambalaj sau material de ambalaj, care se încadrează în
definiţia deşeurilor stabilită la articolul 3 din Directiva 2008/98/CE, cu excepţia reziduurilor din
producţie;";
2a. «ambalaj reutilizabil» înseamnă un ambalaj care a fost conceput, proiectat şi introdus pe piaţă
pentru a realiza, în cadrul ciclului său de viaţă, mai multe cicluri sau rotaţii, fiind reumplut sau
reutilizat în acelaşi scop pentru care a fost conceput;
2b. «ambalaj compozit» înseamnă un ambalaj confecţionat din două sau mai multe straturi de
materiale diferite care nu pot fi separate manual, formând o singură unitate integrală, constituită
dintr-un recipient interior şi un înveliş exterior, care este umplută, depozitată, transportată şi
golită ca atare;
2c. se aplică definiţiile termenilor «deşeuri», «gestionarea deşeurilor», «colectare», «colectare
separată», «prevenire», «reutilizare», «tratament», «valorificare», «reciclare», «eliminare» şi
«schemă de răspundere extinsă a producătorilor», prevăzute la articolul 3 din Directiva
2008/98/CE.";
7
Punctele 3 -10 au fost eliminate prin art. 1 pct.2 lit. d) din Directiva 852/2018 la 04.07.2018
11. "agenţi economici", în ceea ce priveşte ambalajele, reprezintă furnizorii de materiale de
ambalaj, producătorii şi transformatorii de ambalaje, manipulatorii şi utilizatorii, importatorii,
comercianţii şi distribuitorii, autorităţile şi organizaţiile publice;
12. "acord voluntar" reprezintă acordul oficial încheiat între autorităţile publice competente ale
statului membru şi sectoarele economice interesate, care trebuie să fie deschis tuturor
partenerilor care doresc să întrunească condiţiile acordului, în vederea realizării obiectivelor
prezentei directive.
Articolul
4
Prevenirea (1) Statele membre garantează ca, pe lângă măsurile adoptate în conformitate cu
articolul 9, se implementează şi alte măsuri care au scopul de a preveni generarea de deşeuri de
ambalaje şi de a reduce la minimum impactul asupra mediului al ambalajelor.
Astfel de alte măsuri de prevenire pot consta în programe naţionale, în stimulente oferite prin
scheme de răspundere extinsă a producătorilor pentru reducerea la minimum a impactului
ambalajelor asupra mediului sau în acţiuni similare, care sunt adoptate, după caz, prin consultare
cu agenţii economici, cu organizaţiile de mediu şi cu organizaţiile de consumatori şi vizează
reunirea şi valorificarea multiplelor iniţiative adoptate în statele membre în domeniul prevenirii.
Statele membre utilizează instrumente economice şi alte măsuri în scopul de a furniza stimulente
pentru aplicarea ierarhiei deşeurilor de tipul celor indicate în anexa IVa la Directiva 2008/98/CE
sau alte instrumente şi măsuri adecvate.";
(1a) Statele membre iau măsuri pentru a asigura o reducere durabilă a consumului de pungi de
transport din plastic subţire pe teritoriul lor.
Măsurile respective pot include utilizarea unor obiective naţionale de reducere, menţinerea sau
introducerea unor instrumente economice, precum şi a unor restricţii de comercializare, prin
derogare de la articolul 18, cu condiţia ca restricţiile respective să fie proporţionale şi
nediscriminatorii.
Respectivele măsuri pot varia în funcţie de impactul asupra mediului al pungilor de transport din
plastic subţire atunci când sunt valorificate sau eliminate, de proprietăţile lor de compostare, de
durabilitatea sau de utilizarea lor specifică preconizată.
Măsurile adoptate de statele membre includ una sau ambele dintre următoarele:
(a) adoptarea de măsuri care să garanteze că nivelul de consum anual nu depăşeşte 90 de pungi
de transport din plastic subţire pe persoană la 31 decembrie 2019 şi 40 de pungi de transport din
plastic subţire pe persoană la 31 decembrie 2025 sau obiective echivalente stabilite în greutate.
Pungile de transport din plastic foarte subţire pot fi excluse din obiectivele naţionale privind
consumul;
(b) adoptarea unor instrumente care să garanteze că la 31 decembrie 2018 pungile de transport
din plastic subţirie nu sunt furnizate gratuit la punctele de vânzare de bunuri sau produse, cu
8
excepţia cazului în care sunt puse în aplicare alte instrumente la fel de eficace. Pungile de
transport din plastic foarte subţire pot fi excluse din rândul acestor măsuri.
Începând cu 27 mai 2018, statele membre raportează cu privire la consumul anual de pungi de
transport din plastic subţire atunci când furnizează Comisiei date privind ambalarea şi deşeurile
de ambalaje în conformitate cu articolul 12.
Până la 27 mai 2016, Comisia adoptă un act de punere în aplicare care stabileşte metodologia de
calcul a consumului anual de pungi de transport din plastic subţire pe persoană şi adaptează
formularele-tip pentru raportare adoptate în temeiul articolului 12 alineatul (3). Actul de punere
în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la
articolul 21 alineatul (2).
(1b) Fără a aduce atingere articolului 15, statele membre pot lua măsuri de tipul instrumentelor
economice sau al obiectivelor naţionale de reducere în ceea ce priveşte orice tip de pungi de
transport din plastic, indiferent de grosimea peretelui.
(1c) Cel puţin în cursul primului an după 27 noiembrie 2016, Comisia şi statele membre
încurajează în mod activ campaniile de sensibilizare şi de informare publică referitoare la
impactul dăunător asupra mediului al consumului excesiv de pungi de transport din plastic
subţire.
(2) Comisia contribuie la promovarea prevenirii încurajând elaborarea de norme europene
adecvate, în conformitate cu articolul 10. Aceste norme trebuie să urmărească reducerea la
minimum a impactului ambalajelor asupra mediului, în conformitate cu articolele 9 şi 10.
Articolul
5
Reutilizare (1) În conformitate cu ierarhia deşeurilor prevăzută la articolul 4 din Directiva
2008/98/CE, statele membre adoptă măsuri pentru a încuraja creşterea cotei de ambalaje
reutilizabile introduse pe piaţă şi a sistemelor de reutilizare a ambalajelor într-un mod ecologic şi
în conformitate cu dispoziţiile tratatului, fără a compromite igiena alimentară sau siguranţa
consumatorilor. Aceste măsuri pot include, printre altele:
(a) utilizarea sistemelor de returnare a garanţiei;
(b) stabilirea de obiective cantitative sau calitative;
(c) utilizarea de stimulente economice;
(d) stabilirea unui procent minim de ambalaje reutilizabile introduse pe piaţă anual pentru fiecare
flux de ambalaje.
(2) Statele membre pot decide să atingă un nivel ajustat al obiectivelor menţionate la articolul 6
alineatul (1) literele (f)-(i) pentru un anumit an, luând în considerare cota medie, în ultimii trei
ani, a ambalajelor reutilizabile introduse pe piaţă pentru prima dată şi reutilizate ca parte a unui
sistem de reutilizare a ambalajelor.
Nivelul ajustat se calculează prin scăderea:
9
(a) de la obiectivele prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (f) şi (h), cota de ambalaje de
vânzare reutilizabile menţionată la primul paragraf de la prezentul alineat pentru toate ambalajele
de vânzare introduse pe piaţă; şi
(b) de la obiectivele prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (g) şi (i), cota de ambalaje de
vânzare reutilizabile menţionată la primul paragraf de la prezentul alineat compuse din materialul
de ambalare respectiv, pentru toate ambalajele de vânzare compuse din materialul respectiv
introduse pe piaţă.
La calcularea nivelului-ţintă ajustat respectiv se ia în considerare maximum 5 % din cota
respectivă.
(3) Statele membre pot lua în considerare cantitatea de ambalaje de lemn care este reparată în
vederea reutilizării în calcularea obiectivelor stabilite la articolul 6 alineatul (1) litera (f), litera
(g) punctul (ii), litera (h) şi litera (i) punctul (ii).
(4) Pentru a asigura condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a alineatelor (2) şi (3) din
prezentul articol, Comisia adoptă, până la 31 martie 2019, acte de punere în aplicare prin care
stabileşte norme pentru calculul, verificarea şi raportarea datelor, precum şi pentru calcularea
obiectivelor în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în
aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 21 alineatul
(2).
(5) Până la data de 31 decembrie 2024, Comisia examinează datele privind ambalajele
reutilizabile furnizate de statele membre în conformitate cu articolul 12 şi anexa III, cu scopul de
a analiza fezabilitatea stabilirii de obiective cantitative privind reutilizarea ambalajelor, inclusiv
norme de calcul, precum şi orice măsuri suplimentare pentru a promova reutilizarea ambalajelor.
În acest scop, Comisia transmite un raport Parlamentului European şi Consiliului, însoţit, dacă
este cazul, de o propunere legislativă.
Articolul
6
Valorificarea şi reciclarea (1) În scopul conformării cu obiectul prezentei directive, statele
membre iau măsurile necesare pentru a atinge următoarele obiective pe întregul lor teritoriu:
(a) până la 30 iunie 2001, sunt valorificate sau incinerate în instalaţiile de incinerare a deşeurilor
cu valoare energetică deşeuri din ambalaje reprezentând între minimum 50 % şi maximum 65 %
din greutatea acestora;
(b) până la 31 decembrie 2008, sunt valorificate sau incinerate în instalaţiile de incinerare a
deşeurilor cu valoare energetică deşeuri din ambalaje reprezentând minimum 60 % din greutatea
acestora;
(c) până la 30 iunie 2001, sunt reciclate între minimum 25 % şi maximum 45 % din totalul
materialelor de ambalaj care intră în compoziţia deşeurilor din ambalaje şi minimum 15 % din
greutatea fiecărui material de ambalaj;
10
(d) până la 31 decembrie 2008, sunt reciclate deşeuri din ambalaje reprezentând între minimum
55 % şi maximum 80 % din greutatea acestora;
(e) până la 31 decembrie 2008, trebuie atinse următoarele obiective minime de reciclare pentru
materialele conţinute în deşeurile din ambalaje:
(i) 60 % din greutate pentru sticlă;
(ii) 60 % din greutate pentru hârtie şi carton;
(iii) 50 % din greutate pentru metale;
(iv) 22,5 % din greutate pentru materialele plastice, luând în considerare exclusiv materialele
reciclate sub formă de plastic;
(v) 15 % din greutate pentru lemn.
(f) cel târziu până la 31 decembrie 2025, minimum 65 % din greutatea tuturor deşeurilor de
ambalaje va fi reciclată;
(g) cel târziu până la 31 decembrie 2025, se vor îndeplini următoarele obiective minime, stabilite
ca procent din greutate, în ceea ce priveşte reciclarea următoarelor materiale specifice conţinute
în deşeurile de ambalaje:
(i) 50 % pentru plastic;
(ii) 25 % pentru lemn;
(iii) 70 % pentru metale feroase;
(iv) 50 % pentru aluminiu;
(v) 70 % pentru sticlă;
(vi) 75 % pentru hârtie şi carton;
(h) cel târziu până la 31 decembrie 2030, minimum 70 % din greutatea tuturor deşeurilor de
ambalaje va fi reciclată;
(i) cel târziu până la 31 decembrie 2030, se vor îndeplini următoarele obiective minime, stabilite
ca procent din greutate, privind reciclarea următoarelor materiale specifice conţinute în deşeurile
de ambalaje:
(i) 55 % pentru plastic;
(ii) 30 % pentru lemn;
(iii) 80 % pentru metale feroase;
(iv) 60 % pentru aluminiu;
(v) 75 % pentru sticlă;
(vi) 85 % pentru hârtie şi carton.";
(1a) Fără a aduce atingere alineatului (1) literele (f) şi (h), un stat membru poate amâna
termenele pentru îndeplinirea obiectivelor menţionate la alineatul (1) litera (g) punctele (i)-(vi) şi
la alineatul (1) litera (i) punctele (i)-(vi) cu până la cinci ani, în următoarele condiţii:
(a) derogarea se limitează la maximum 15 puncte procentuale faţă de un singur obiectiv sau
împărţite între două obiective;
11
(b) ca urmare a derogării, rata de reciclare pentru un singur obiectiv nu este redusă sub 30 %;
(c) ca urmare a derogării, rata de reciclare pentru un singur obiectiv menţionat la alineatul (1)
litera (g) punctele (v) şi (vi) şi la alineatul (1) litera (i) punctele (v) şi (vi) nu este redusă sub 60
%; şi
(d) cel târziu cu 24 de luni înainte de expirarea termenului prevăzut la alineatul (1) litera (g) sau
(i) din prezentul articol, statul membru informează Comisia cu privire la intenţia sa de a amâna
termenul respectiv şi prezintă un plan de punere în aplicare în conformitate cu anexa IV la
prezenta directivă. Statul membru poate completa acest plan cu un plan de punere în aplicare
prezentat în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2008/98/CE.
(1b) În termen de trei luni de la primirea planului de punere în aplicare prezentat în temeiul
literei (d) de la alineatul (1a), Comisia poate solicita unui stat membru să îşi revizuiască planul,
în cazul în care consideră că planul nu respectă cerinţele prevăzute în anexa IV. Statul membru
respectiv prezintă un plan revizuit în termen de trei luni de la primirea solicitării din partea
Comisiei.
(1c) Până la 31 decembrie 2024, Comisia examinează obiectivele prevăzute la alineatul (1)
literele (h) şi (i) în vederea menţinerii sau, după caz, a creşterii acestora. În acest scop, Comisia
transmite un raport Parlamentului European şi Consiliului, însoţit, dacă este cazul, de o
propunere legislativă.
Alineatele (2) şi (3) ale art. 6 au fost eliminate prin art. 1 pct. 5. lit c) din Directiva 852/2018 la
04.07.2018
(4) Statele membre încurajează, după caz, în ceea ce priveşte producerea ambalajelor şi a altor
produse, utilizarea materialelor care provin din deşeuri de ambalaje reciclate,
(a) îmbunătăţind condiţiile de pe piaţă pentru aceste materiale;
(b) revizuind reglementările existente care împiedică utilizarea acestor materiale.
Alineatul (5) al art. 6 a fost eliminat prin art. 1 pct. 5. lit c) din Directiva 852/2018 la
04.07.2018
(6) Măsurile şi obiectivele menţionate la alineatul (1) sunt publicate de statele membre şi fac
obiectul unei campanii de informare destinate publicului larg şi operatorilor economici.
(7) Datorită situaţiei lor speciale, şi anume numărul mare de insule mici, existenţa unor zone
rurale şi muntoase şi nivelul actual redus al consumului de ambalaje, Grecia, Irlanda şi
Portugalia pot să decidă:
(a) să îndeplinească, până la 30 iunie 2001, obiective inferioare celor stabilite la alineatul (1)
literele (a) şi (c), atingând totuşi cel puţin procentul de 25 % pentru valorificarea sau incinerarea
în instalaţii de incinerare a deşeurilor cu valoare energetică;
(b) să amâne în acelaşi timp îndeplinirea obiectivelor stabilite la alineatul (1) literele (a) şi (c)
pentru o dată ulterioară, care nu trebuie totuşi să depăşească 31 decembrie 2005;
12
(c) să amâne îndeplinirea obiectivelor prevăzute la alineatul (1) literele (b), (d) şi (e) pentru o
dată aleasă de ele, dată care să nu depăşească 31 decembrie 2011.
Alineatele (8) şi (9) ale art. 6 au fost eliminate prin art. 1 pct. 5. lit c) din Directiva 852/2018 la
04.07.2018
(10) Statele membre care au instituit sau care vor institui programe care depăşesc obiectivele
maxime prevăzute la alineatul (1) şi care dispun în acest sens de capacităţi de reciclare şi de
valorificare adecvate sunt autorizate să urmărească îndeplinirea acestor obiective în interesul
unui nivel ridicat de protecţie a mediului, cu condiţia ca aceste măsuri să nu antreneze
perturbarea pieţei interne şi să nu împiedice celelalte state membre să se conformeze prezentei
directive. Statele membre informează Comisia cu privire la aceste măsuri. Comisia confirmă
aceste măsuri după ce verifică, în cooperare cu statele membre, că acestea sunt compatibile cu
elementele menţionate anterior şi nu constituie un mijloc arbitrar de discriminare şi nici o
restricţie deghizată impusă schimburilor dintre statele membre.
(11) Statele membre care au aderat la Uniunea Europeană în temeiul Tratatului de aderare din 16
aprilie 2003 pot să amâne atingerea obiectivelor menţionate la alineatul (1) literele (b), (d) şi (e)
până la o dată aleasă de ele însele, care nu va fi mai târziu de data de 31 decembrie 2012 pentru
Republica Cehă, Estonia, Cipru, Lituania, Ungaria, Slovenia şi Slovacia; data de 31 decembrie
2013 pentru Malta; data de 31 decembrie 2014 pentru Polonia şi 31 decembrie 2015 pentru
Letonia.
Articolul
6a
Reguli pentru calcularea îndeplinirii obiectivelor (1) Pentru a calcula dacă au fost atinse
obiectivele prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (f)-(i):
(a) statele membre calculează greutatea deşeurilor de ambalaje generate şi reciclate într-un an
calendaristic dat; deşeurile de ambalaje generate într-un stat membru pot fi considerate ca fiind
egale cu cantitatea de ambalaje introdusă pe piaţă în acelaşi an în acel stat membru;
(b) greutatea deşeurilor de ambalaje reciclate se calculează ca fiind greutatea ambalajelor care au
devenit deşeuri şi care, fiind supuse tuturor operaţiunilor necesare de verificare, de sortare şi
altor operaţiuni preliminare pentru eliminarea materialelor uzate care nu sunt vizate de
reprelucrarea ulterioară şi pentru asigurarea unei înalte calităţi a reciclării, intră în operaţiunile de
reciclare în care deşeurile sunt, de fapt, reprelucrate în produse, materiale sau substanţe.
(2) În sensul alineatului (1) litera (a), greutatea deşeurilor de ambalaje reciclată se măsoară în
momentul în care deşeurile intră în operaţiunea de reciclare.
Prin derogare de la primul paragraf, greutatea deşeurilor de ambalaje reciclate poate fi măsurată
pe baza materialului care rezultă din orice operaţiune de sortare în cazul în care:
(a) deşeurile rezultate respective sunt reciclate ulterior;
13
(b) greutatea materialelor sau a substanţelor care sunt eliminate prin operaţiuni ulterioare înainte
de operaţiunea de reciclare şi care nu sunt reciclate ulterior nu este inclusă în greutatea deşeurilor
raportată ca fiind reciclată.
(3) Statele membre instituie un sistem eficace de control al calităţii şi de trasabilitate a deşeurilor
de ambalaje pentru a asigura îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alineatul (1) litera (a) din
prezentul articol şi la alineatul (2) literele (a) şi (b) din prezentul articol. Pentru a se garanta
fiabilitatea şi exactitatea datelor acumulate referitoare la deşeurile de ambalaje reciclate, sistemul
poate consta în registre electronice înfiinţate în temeiul articolului 35 alineatul (4) din Directiva
2008/98/CE, în specificaţii tehnice pentru cerinţele de calitate aplicabile deşeurilor triate, sau în
rate medii ale pierderii de deşeuri sortate pentru diferite tipuri de deşeuri şi, respectiv, în practici
de gestionare a deşeurilor. Ratele medii ale pierderilor se utilizează numai în cazurile în care nu
pot fi obţinute date fiabile în alt mod şi se calculează pe baza regulilor de calcul prevăzute în
actele delegate adoptate în temeiul articolului 11a alineatul (10) din Directiva 2008/98/CE.
(4) Pentru a calcula dacă obiectivele prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (f)-(i) au fost
îndeplinite, cantitatea de deşeuri de ambalaje biodegradabile care intră în tratare aerobă sau
anaerobă poate fi considerată ca fiind reciclată în cazul în care tratarea generează compost,
produs fermentat sau alte materiale într-o cantitate a conţinutului reciclat similară cu cea a
materialelor iniţiale, care urmează să fie utilizate ca produse, materiale sau substanţe reciclate. În
cazul în care materialele obţinute în urma tratării sunt utilizate pe terenuri, statele membre le pot
considera ca fiind reciclate, doar dacă această utilizare aduce beneficii agriculturii sau conduce la
îmbunătăţirea mediului.
(5) Cantitatea de materiale din deşeurile de ambalaje care încetează să mai fie deşeuri în urma
unei operaţiuni de pregătire înainte de reprelucrare poate fi considerată reciclată cu condiţia ca
materialele în cauză să fie destinate reprelucrării ulterioare în produse, materiale sau substanţe ce
vor fi folosite în scopul iniţial sau în alte scopuri. Cu toate acestea, materialele care au încetat să
fie deşeuri şi care urmează să fie folosite drept combustibil sau pentru un alt mod de generare a
energiei sau care urmează să fie incinerate, folosite pentru rambleiere sau eliminate în depozitele
de deşeuri nu pot fi luate în calcul la îndeplinirea obiectivelor de reciclare.
(6) Pentru a calcula dacă au fost îndeplinite obiectivele prevăzute la articolul 6 alineatul (1)
literele (f) - (i), statele membre pot lua în considerare reciclarea metalelor realizată separat după
incinerarea deşeurilor, proporţional cu deşeurile de ambalaje incinerate, cu condiţia ca metalele
reciclate să îndeplinească anumite criterii de calitate stabilite prin actul de punere în aplicare
adoptat în temeiul articolului 11a alineatul (9) din Directiva 2008/98/CE.
(7) Deşeurile de ambalaje trimise către alt stat membru în scopul reciclării în acel alt stat
membru nu pot fi luate în calcul în ceea ce priveşte îndeplinirea obiectivelor prevăzute la
articolul 6 alineatul (1) literele (f)-(i) decât de către statul membru în care deşeurile de ambalaje
au fost colectate.
14
(8) Deşeurile de ambalaje exportate din Uniune sunt luate în calcul în ceea ce priveşte
îndeplinirea obiectivelor stabilite la articolul 6 alineatul (1) din prezenta directivă de către statul
membru în care au fost colectate deşeurile de ambalaje, numai dacă sunt îndeplinite cerinţele
alineatului (3) din prezentul articol şi dacă, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1013/2006
al Parlamentului European şi al Consiliului (*1), exportatorul poate demonstra că transferurile de
deşeuri respectă cerinţele regulamentului menţionat şi că tratarea deşeurilor de ambalaje în afara
Uniunii a avut loc în condiţii care sunt în general echivalente cu cerinţele dreptului mediului
relevant al Uniunii.
(*1) Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie
2006 privind transferurile de deşeuri (JO L 190, 12.7.2006, p. 1).
(9) Pentru a asigura condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a alineatelor (1)-(5) de la
prezentul articol, Comisia adoptă, până la 31 martie 2019, acte de punere în aplicare prin care
stabileşte norme pentru calculul, verificarea şi raportarea datelor, în special în ceea ce priveşte
greutatea deşeurilor de ambalaje generate. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în
conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 21 alineatul (2).
Articolul
6b
Raportul de alertă timpurie (1) Comisia, în cooperare cu Agenţia Europeană de Mediu,
întocmeşte rapoarte privind progresele înregistrate în vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute
la articolul 6 alineatul (1) literele (f)-(i) cel târziu cu trei ani înainte de expirarea fiecărui termen
prevăzut în dispoziţiile respective.
(2) Rapoartele menţionate la alineatul (1) includ următoarele:
(a) o estimare a gradului de îndeplinire a obiectivelor de către fiecare stat membru;
(b) o listă a statelor membre care riscă să nu îndeplinească obiectivele în termenele respective,
însoţită de recomandări corespunzătoare pentru statele membre vizate;
(c) exemple de bune practici utilizate în întreaga Uniune şi care ar putea servi drept orientări
pentru a se avansa spre îndeplinirea obiectivelor.
Articolul
7
Sistemele de returnare, colectare şi valorificare (1) În vederea îndeplinirii obiectivelor
stabilite în prezenta directivă, statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că sunt
instituite sisteme care să asigure:
(a) returnarea sau colectarea, sau ambele, a ambalajelor folosite şi a deşeurilor de ambalaje de la
consumator, alt utilizator final sau din fluxul deşeurilor, pentru a le îndrepta spre cea mai bună
alternativă de gestionare a deşeurilor;
(b) refolosirea sau valorificarea, inclusiv reciclarea ambalajelor şi/sau a deşeurilor de ambalaje
colectate.
Aceste sisteme sunt deschise participării agenţilor economici din sectoarele vizate şi a
participării autorităţilor publice competente. Ele se aplică, de asemenea, produselor importate, în
15
condiţii nediscriminatorii, inclusiv în ceea ce priveşte modalităţile detaliate şi orice tarife impuse
accesului la sisteme, şi sunt proiectate astfel încât să evite barierele în calea comerţului sau
denaturarea concurenţei, în conformitate cu dispoziţiile tratatului.
(2) Statele membre se asigură că, până la 31 decembrie 2024, se instituie scheme de răspundere
extinsă a producătorilor pentru toate ambalajele, în conformitate cu articolele 8 şi 8a din
Directiva 2008/98/CE.
(3) Măsurile menţionate la alineatele (1) şi (2) trebuie să facă parte dintr-o politică care
reglementează toate ambalajele şi deşeurile de ambalaje şi ţin seama în special de cerinţele
privind protecţia mediului şi a sănătăţii, securităţii şi igienei consumatorului, protecţia calităţii,
autenticităţii şi a caracteristicilor tehnice ale bunurilor ambalate şi ale materialelor utilizate şi
protecţia drepturilor de proprietate comercială şi industrială.
(4) Statele membre iau măsuri pentru a promova reciclarea de înaltă calitate a deşeurilor de
ambalaje şi pentru a respecta standardele de calitate necesare pentru sectoarele de reciclare
corespunzătoare. În acest scop, articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE se aplică
deşeurilor de ambalaje, inclusiv de ambalaje compozite.
Articolul 8 Sistemul de identificare şi marcaj 1. Consiliul, în conformitate cu condiţiile
prevăzute în Tratat, decide ]n termen de cel mult doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei
directive cu privire la marcajul ambalajelor.
(2) Pentru a facilita colectarea, refolosirea şi valorificarea, inclusiv reciclarea, ambalajele trebuie
să conţină indicaţii privind natura materialului sau a materialelor de ambalaj folosite, pentru a
permite identificarea şi clasificarea în sectorul în cauză pe baza Deciziei 97/129/CE (9) a
Comisiei.
(9) JO L 50, 20.2.1997, p. 28.
3. Ambalajul trebuie să poarte marcajul corespunzător fie pe ambalajul în sine, fie pe etichetă.
Marcajul trebuie să fie vizibil şi uşor de citit. El trebuie să fie durabil în timp, chiar şi după
deschiderea ambalajului.
Articolul
8a
Măsuri specifice pentru pungile de transport din plastic biodegradabile şi compostabile
Până la 27 mai 2017, Comisia adoptă un act de punere în aplicare care stabileşte specificaţiile
etichetelor sau ale marcajelor menite să asigure recunoaşterea la nivelul Uniunii a pungilor de
transport din plastic biodegradabile şi compostabile şi să le ofere consumatorilor informaţii
corecte despre proprietăţile de compostare ale acestor pungi. Actul de punere în aplicare
respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 21
alineatul (2).
Cel târziu în termen de optsprezece luni de la data adoptării actului de punere în aplicare, statele
membre se asigură că pungile de transport din plastic biodegradabile şi compostabile sunt
etichetate în conformitate cu specificaţiile prevăzute în actul de punere în aplicare respectiv.
16
Articolul 9 Cerinţe esenţiale 1. Statele membre se asigură ca în termen de trei ani de la data
intrării în vigoare a prezentei directive, ambalajele pot fi introduse pe piaţă numai dacă respectă
toate cerinţele esenţiale definite de prezenta directivă, inclusiv Anexa II.
2. Statele membre prezumă, începând cu data stabilită în art. 22 alin. (1), respectarea tuturor
cerinţelor esenţiale prevăzute de prezenta directivă, inclusiv Anexa II, în cazul ambalajelor care
se conformează:
(a) standardelor armonizate relevante, ale căror numere de referinţă au fost publicate în Jurnalul
Oficial al Comunităţilor Europene. Statele membre publică numerele de referinţă ale
standardelor care transpun aceste standarde armonizate;
(b) standardelor naţionale relevante menţionate la alin. (3), în măsura în care, în domeniile
reglementate de astfel de standarde, nu există standarde armonizate.
3. Statele membre comunică Comisiei textul standardelor lor naţionale, după cum se
menţionează în alin. (2) lit. (b), despre care acestea consideră că se conformează cerinţelor
menţionate în prezentul articol. Comisia înaintează imediat astfel de texte statelor membre.
Statele membre publică referinţele acestor standarde. Comisia se asigură că acestea sunt
publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene.
4. Atunci când un stat membru sau Comisia consideră că standardele menţionate în alin. (2) nu
satisfac întru totul cerinţele esenţiale menţionate în alin. (1), Comisia şi statul membru interesat
aduc cazul în faţa Comitetului constituit în temeiul Directivei 83/189/CEE, indicând motivele.
Comitetul emite fără întârziere un aviz.
În temeiul avizului Comitetului, Comisia informează statele membre dacă este sau nu este
necesar să retragă respectivele standarde din publicaţiile menţionate la alin. (2) şi (3).
(5) Până la 31 decembrie 2020, Comisia examinează fezabilitatea consolidării cerinţelor esenţiale
în vederea, printre altele, a îmbunătăţirii proiectării pentru reutilizare şi a promovării reciclării de
înaltă calitate, precum şi a consolidării punerii lor în aplicare. În acest scop, Comisia prezintă un
raport Parlamentului European şi Consiliului, însoţit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.
Articolul 10 Standardizarea Comisia promovează, după caz, elaborarea de standarde europene
cu privire la cerinţele esenţiale menţionate în Anexa II.
Comisia promovează, în special, elaborarea de standarde europene privind: - criteriile şi metodologiile pentru analiza ciclului de viaţă al ambalajului; - metodele pentru măsurarea şi verificarea prezenţei metalelor grele şi a altor substanţe
periculoase în componenţa ambalajelor şi eliberarea lor în mediu din ambalaje şi deşeurile de
ambalaje; - criteriile pentru un conţinut minim de material reciclat în cadrul ambalajului pentru tipurile
adecvate de ambalaj; - criteriile pentru metodele de reciclare; - criteriile pentru metodele de compostare şi compostul produs;
17
- criteriile pentru marcajul ambalajelor.
Articolul 11 Nivelul concentraţiei de metale grele prezente în ambalaj 1. Statele membre se
asigură ca suma nivelurilor concentraţiei de plumb, cadmiu, mercur şi crom hexavalent prezente
în ambalaje sau în componentele ambalajului nu depăşeşte următoarele valori, după cum
urmează: - 600 ppm raportat la masă, doi ani după data menţionată în art. 22 lit. (i); - 250 ppp raportat la masă, trei ani după data menţionată în art. 22 lit. (i); - 100 ppm raportat la masă, cinci ani după data menţionată în art. 22 lit. (i).
2. Nivelurile de concentraţie menţionate în alin. (1) nu se aplică ambalajelor realizate în
întregime din cristal cu conţinut de plumb, definite în Directiva 69/493/CEE(1).
(3) Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 21a pentru a completa prezenta
directivă stabilind condiţiile în care nivelurile de concentraţie menţionate la alineatul (1) din
prezentul articol nu se aplică materialelor reciclate şi circuitelor de produse aflate într-un lanţ
închis şi controlat, precum şi pentru a stabili tipurile de ambalaje scutite de obligaţia menţionată
la alineatul (1) a treia liniuţă din prezentul articol.
___________
1JO L 326, 29.12.1969, p. 36.
Articolul 12 Sisteme de informare şi raportare 1. Statele membre iau măsurile necesare pentru
ca bazele de date privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje să fie create, acolo unde nu există
încă, în mod armonizat, astfel încât să-şi aducă contribuţia la monitorizarea de către statelor
membre şi Comisie a punerii în aplicare a obiectivelor prevăzute de prezenta directivă.
(2) Bazele de date prevăzute la alineatul (1) includ datele care au la bază anexa III şi furnizează
în special informaţii privind mărimea, caracteristicile şi evoluţia fluxurilor de ambalaje şi de
deşeuri de ambalaje, inclusiv informaţii privind caracterul toxic sau periculos al materialelor de
ambalaje şi al componentelor utilizate pentru fabricarea lor, la nivelul fiecărui stat membru.
Alineatul 3 al art. 12 a fost eliminat prin art. 1 pct. 11 lit. c) din Directiva nr. 852/2018 la
04.07.2018.
(3a) Statele membre raportează Comisiei, pentru fiecare an calendaristic, datele privind punerea
în aplicare a articolului 6 alineatul (1) literele (a)-(i) şi datele privind ambalajele reutilizabile.
Statele membre raportează aceste date pe cale electronică, în termen de 18 luni de la sfârşitul
anului de raportare pentru care sunt colectate datele. Datele se raportează în formatul stabilit de
Comisie pe baza anexei III în conformitate cu alineatul (3d) de la prezentul articol.
Prima perioadă de raportare privind obiectivele stabilite la articolul 6 alineatul (1) literele (f)-(i)
şi datele referitoare la ambalajele reutilizabile, începe în primul an calendaristic complet după
adoptarea actului de punere în aplicare care defineşte formatul de raportare, în conformitate cu
alineatul (3d) din prezentul articol, şi cuprinde datele pentru perioada de raportare respectivă.
18
(3b) Datele raportate de statele membre în conformitate cu prezentul articol sunt însoţite de un
raport privind verificarea calităţii şi de un raport privind măsurile luate în temeiul articolului 6a
alineatele (3) şi (8), incluzând informaţii detaliate privind ratele medii de pierdere, după caz.
(3c) Comisia analizează datele raportate în conformitate cu prezentul articol şi publică un raport
cu privire la rezultatele analizei respective. Raportul evaluează modul de organizare a colectării
datelor, sursele datelor şi metodologia utilizată în statele membre, precum şi caracterul complet,
fiabilitatea, actualitatea şi consecvenţa datelor respective. Evaluarea poate include recomandări
specifice de îmbunătăţire. Raportul se elaborează după prima raportare a datelor de către statele
membre şi, ulterior, o dată la patru ani.
(3d) Până la 31 martie 2019, Comisia adoptă acte de punere în aplicare de stabilire a formatului
pentru raportarea datelor în conformitate cu alineatul (3a) din prezentul articol. În scopul
raportării privind punerea în aplicare a articolului 6 alineatul (1) literele (a)-(e), statele membre
folosesc formatul stabilit în Decizia 2005/270/CE a Comisiei (*2). Respectivele acte de punere în
aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 21 alineatul
(2) din prezenta directivă.
(*2) Decizia 2005/270/CE a Comisiei din 22 martie 2005 de stabilire a tabelelor corespunzătoare
sistemului de baze de date în conformitate cu Directiva 94/62/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje (JO L 86, 5.4.2005, p. 6). ";
4. Statele membre iau în considerare problemele specifice întreprinderilor mici şi mijlocii în ceea
ce priveşte furnizarea de date detaliate.
Alineatul (5) al art. 12 a fost eliminat prin art. 1 pct. 11 lit. e) din Directiva 852/2018 la
04.07.2018
6. Statele membre solicită tuturor agenţilor economici implicaţi să furnizeze autorităţilor
competente date sigure privind sectoarele lor de activitate, după cum se prevede în prezentul
articol.
Articolul 13 Informaţiile pentru utilizatorii de ambalaje Statele membre iau măsuri, în
termen de doi ani de la data menţionată în art. 22 alin. (1), pentru ca utilizatorii de ambalaje,
inclusiv, în special, consumatorii, să obţină informaţiile necesare privind: - sistemele de returnare, colectare şi recuperare care le sunt disponibile; - rolul lor de a contribui la refolosirea, recuperarea şi reciclarea ambalajelor şi deşeurilor de
ambalaje; - sensul marcajelor pe ambalajele existente pe piaţă; - elementele corespunzătoare ale planurilor de gestionare a ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje,
menţionate în art. 14.
Statele membre facilitează atât informarea consumatorilor cât şi campaniile de sensibilizare a
opiniei publice.
19
Articolul 14 Planuri de gestionare Potrivit obiectivelor şi măsurilor menţionate în prezenta
directivă, statele membre includ în planurile de gestionare a deşeurilor, necesare conform art. 17
din Directiva 75/442/CEE, un capitol specific privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de
ambalaje, inclusiv măsurile adoptate în temeiul art. 4 şi 5.
Articolul 15 Instrumente economice Acţionând în baza dispoziţiilor specifice ale Tratatului,
Consiliul adoptă instrumente economice pentru a promova punerea în aplicare a obiectivelor
prevăzute de prezenta directivă. În absenţa unor astfel de măsuri, statele membre pot adopta
măsuri de punere în aplicare a acestor obiective şi a obligaţiilor ce reies din Tratat, în
conformitate cu principiile care reglementează politica comunitară de mediu, inter alia, principiul
"poluatorul plăteşte".
Articolul 16 Notificarea 1. Fără a aduce atingere Directivei 83/189/CEE, înainte de a adopta
astfel de măsuri, statele membre notifică Comisiei proiectele de măsuri pe care ele intenţionează
să le adopte în cadrul prezentei directive, excluzând măsurile de natură fiscală, dar incluzând
specificaţiile tehnice legate de măsurile fiscale care încurajează respectarea acestor specificaţii
tehnice, pentru a permite Comisiei să le examineze în temeiul dispoziţiilor existente, urmărind în
fiecare caz procedura în conformitate cu prezenta directivă.
2. Dacă măsura propusă este de asemenea o problemă de natură tehnică, în sensul Directivei
83/189/CEE, statul membru în cauză pot indica, atunci când urmează procedurile de notificare
menţionate în prezenta directivă, faptul că notificarea este de asemenea valabilă pentru Directiva
83/189/CEE.
Art. 17 a fost eliminat prin art. 1 pct. 12 din Directiva 852/2018 la 04.07.2018
Articolul 18 Libertatea de a introduce pe piaţă Statele membre nu împiedică introducerea pe
piaţa de pe teritoriul lor a ambalajelor care se conformează dispoziţiilor prezentei directive.
Articolul
19
Adaptarea la progresul ştiinţific şi tehnic (1) Comisia adoptă actele de punere în aplicare
necesare pentru adaptarea la progresul ştiinţific şi tehnic a sistemului de identificare menţionat la
articolul 8 alineatul (2) şi la articolul 10 al doilea paragraf a şasea liniuţă. Respectivele acte de
punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul
21 alineatul (2).
(2) Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 21a, acte delegate pentru a
modifica exemplele ilustrative pentru definiţia ambalajelor din anexa I.
Articolul
20
Măsuri specifice Comisia este împuternicită, în conformitate cu articolul 21a, pentru a completa
prezenta directivă, să adopte actele delegate necesare pentru a soluţiona orice dificultăţi
20
întâmpinate în aplicarea dispoziţiilor prezentei directive, în special în ceea ce priveşte materialele
de ambalaj inerte introduse pe piaţă în Uniune în cantităţi foarte mici (şi anume aproximativ 0,1
% în greutate), ambalajele primare ale echipamentelor medicale şi ale produselor farmaceutice,
ambalajele de mici dimensiuni şi ambalajele de lux.
Articolul
20a
Raportul privind pungile de transport din plastic subţire (1) Până la 27 noiembrie 2021,
Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport în care se evaluează
eficacitatea la nivelul Uniunii a măsurilor prevăzute la articolul 4 alineatul (1a) în ceea ce
priveşte combaterea generării de deşeuri, modificarea comportamentului consumatorilor şi
promovarea prevenirii generării de deşeuri. În cazul în care evaluarea arată că măsurile adoptate
nu sunt eficace, Comisia analizează alte modalităţi posibile de realizare a unei reduceri a
consumului de pungi de transport din plastic subţire, inclusiv prin stabilirea unor obiective
realiste şi realizabile la nivelul Uniunii, şi prezintă, după caz, o propunere legislativă.
(2) Până la 27 mai 2017, Comisia înaintează Parlamentului European şi Consiliului un raport în
care se analizează impactul utilizării pungilor de transport din plastic oxodegradabile asupra
mediului şi prezintă, după caz, o propunere legislativă.
(3) Până la 27 mai 2017, Comisia evaluează impactul la nivelul ciclului de viaţă al diferitelor
posibilităţi de reducere a consumului de pungi de transport din plastic foarte subţire şi prezintă,
după caz, o propunere legislativă.
Articolul
21
Procedura comitetului (1) Comisia este asistată de comitetul instituit prin articolul 39 din
Directiva 2008/98/CE. Comitetul respectiv reprezintă un comitet în sensul Regulamentului (UE)
nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (*3).
(*3) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie
2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către
statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011,
p. 13).
(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE)
nr. 182/2011.
În cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în
aplicare şi se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr.
182/2011.
Articolul
21a
Exercitarea delegării de competenţe (1) Competenţa de a adopta acte delegate este conferită
Comisiei în condiţiile prevăzute la prezentul articol.
(2) Competenţa de a adopta actele delegate menţionate la articolul 11 alineatul (3), la articolul 19
alineatul (2) şi la articolul 20 se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 4 iulie
21
2018. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competenţe cu cel puţin nouă luni înainte
de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de
timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune
prelungirii respective cu cel puţin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(3) Delegarea de competenţe menţionată la articolul 11 alineatul (3), la articolul 19 alineatul (2)
şi la articolul 20 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de
revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce
efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau
de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt
deja în vigoare.
(4) Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experţii desemnaţi de fiecare stat
membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016
privind o mai bună legiferare (*4).
(*4) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi
Consiliului.
(6) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 11 alineatul (3), al articolului 19 alineatul (2) şi
al articolului 20 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici
Consiliul nu au formulat obiecţiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către
Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv,
Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţiuni.
Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a
Consiliului.
Articolul 22 Punerea în aplicare în legislaţia naţională 1. Statele membre pun în aplicare
(adoptă) dispoziţiile legale, de reglementare şi administrative necesare aducerii la îndeplinire a
prezentei directive până la 30 iunie 1996. Statele membre informează imediat Comisia cu privire
la aceasta.
2. Când statele membre adoptă aceste dispoziţii, ele conţin o trimitere la prezenta directivă sau
sunt însoţite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre
stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
3. În plus, statele membre comunică Comisiei toate dispoziţiile legale, de reglementare şi
administrative adoptate în domeniul de aplicare a prezentei directive.
(3a) Cu condiţia îndeplinirii obiectivelor prevăzute la articolul 4 şi la articolul 6, statele membre
pot transpune dispoziţiile articolului 4 alineatul (1a) şi, respectiv, ale articolului 7 prin
intermediul unor acorduri încheiate între autorităţile competente şi sectoarele economice în
cauză.
Aceste acorduri îndeplinesc următoarele cerinţe:
22
(a) acordurile sunt executorii;
(b) acordurile precizează obiectivele şi termenele de realizare corespunzătoare;
(c) acordurile sunt publicate în jurnalul oficial al statului membru în cauză sau într-un document
oficial la fel de accesibil publicului şi sunt transmise Comisiei;
(d) rezultatele obţinute fac obiectul unui control regulat, sunt comunicate autorităţilor
competente şi Comisiei şi sunt puse la dispoziţia publicului în condiţiile prevăzute în acord;
(e) autorităţile competente asigură efectuarea unei examinări a rezultatelor obţinute în cadrul
acordului;
(f) în cazul nerespectării acordului, statele membre aplică dispoziţiile corespunzătoare din
prezenta directivă adoptând măsuri legale, de reglementare şi administrative.
4. Cerinţele pentru fabricarea ambalajelor nu se aplică în nici un caz ambalajelor utilizate pentru
un produs dat, înainte de data intrării în vigoare a prezentei directive.
5. Statele membre permit, pentru o perioadă care nu depăşeşte cinci ani de la data intrării în
vigoare a prezentei directive, introducerea pe piaţă a ambalajelor fabricate înainte de această dată
şi care sunt în conformitate cu legislaţia naţională existentă.
Articolul 23 Directiva 85/339/CEE se abrogă prin prezenta cu începere de la data menţionată în
art. 22 alin. (1).
Articolul 24 Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării sale în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene.
Articolul 25 Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 20 decembrie 1994.
Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu
Preşedintele
K. HANSCH
Preşedintele
K. KINKEL
23
ANEXA I
EXEMPLE ILUSTRATIVE PENTRU CRITERIILE MENŢIONATE LA ARTICOLUL 3
PUNCTUL 1
Exemple ilustrative pentru criteriul (i)
Constituie ambalaje
Cutiile pentru dulciuri
Foliile care învelesc carcasele de compact discuri
Pungile în care se expediază cataloage şi reviste (cu o revistă înăuntru)
Şerveţele dantelate pentru prăjituri, vândute împreună cu prăjiturile
Rolele, tuburile şi cilindrii în jurul cărora este înfăşurat un material flexibil (de exemplu, folie de
plastic, folie de aluminiu, hârtie), cu excepţia rolelor, tuburilor şi cilindrilor destinaţi a fi părţi ale
unor echipamente de producţie şi care nu se utilizează cu scopul de a prezenta un produs ca
unitate de vânzare
Ghivecele pentru flori destinate exclusiv vânzării şi transportării plantelor şi care nu sunt
destinate păstrării împreună cu planta pe parcursul vieţii acesteia
Flacoanele din sticlă pentru soluţii injectabile
Suporturile pentru compact discuri (vândute împreună cu compact discurile şi care nu sunt
destinate utilizării ca mijloc de depozitare)
Umeraşele pentru haine (vândute împreună cu un articol de îmbrăcăminte)
Cutiile de chibrituri
Sistemele de izolare sterilă (pungi, tăvi şi materiale necesare menţinerii sterilităţii produsului)
Capsulele pentru băuturi (de exemplu, cafea, cacao, lapte), care rămân goale după utilizare
Buteliile din oţel reîncărcabile, utilizate pentru diferite tipuri de gaz, cu excepţia extinctoarelor
Nu constituie ambalaje
Ghivecele pentru flori destinate păstrării împreună cu planta pe parcursul vieţii acesteia
Cutiile pentru scule
Pliculeţele pentru ceai
Învelişurile de ceară din jurul brânzei
Membranele mezelurilor
Umeraşele pentru haine (vândute separat)
Capsulele de cafea, dozele de cafea din folie de aluminiu şi dozele de cafea din hârtie de filtru,
care sunt aruncate împreună cu cafeaua după utilizare
Cartuşele pentru imprimante
Carcasele pentru compact discuri, DVD-uri şi casete video (vândute cu un compact disc, un
DVD sau o casetă video înăuntru)
24
Suporturile pentru compact discuri (vândute goale şi destinate utilizării ca mijloc de depozitare)
Capsulele solubile pentru detergenţi
Lumânările pentru morminte (recipientele pentru lumânări)
Râşniţele mecanice (integrate în recipiente reîncărcabile, de exemplu râşniţele de piper
reîncărcabile)
Exemple ilustrative pentru criteriul (ii)
Constituie ambalaje, dacă au fost concepute pentru a fi umplute la punctul de vânzare
Pungile din plastic sau din hârtie
Farfuriile şi paharele de unică folosinţă
Folia alimentară aderentă
Pungile pentru sandviciuri
Folia de aluminiu
Husele din folie de plastic pentru protejarea hainelor curăţate în curăţătorii
Nu constituie ambalaje
Paletele de amestecat
Tacâmurile de unică folosinţă
Hârtia de împachetat (vândută separat)
Formele din hârtie pentru copt (vândute goale)
Şerveţelele dantelate pentru prăjituri, vândute fără prăjitur
Exemple ilustrative pentru criteriul (iii)
Constituie ambalaje
Etichetele agăţate direct de produs sau ataşate acestuia
Constituie parte a unui ambalaj
Peria de rimel care face parte din capacul recipientului
Etichetele adezive ataşate unui alt articol de ambalaj
Capsele metalice
Manşoanele din plastic
Dispozitivul de măsurare-dozare care face parte din sistemul de închidere al recipientului pentru
detergenţi
Râşniţele mecanice (integrate în recipiente fără posibilitate de reîncărcare, pline cu un anumit
produs, de exemplu râşniţele de piper pline cu piper)
Nu constituie ambalaje
Etichetele de identificare prin radiofrecvenţă (RFID)
25
ANEXA II
CERINŢE ESENŢIALE PRIVIND COMPOZIŢIA ŞI NATURA REFOLOSIBILĂ
ŞI RECUPERABILĂ, INCLUSIV RECICLABILĂ, A AMBALAJELOR
1. Cerinţele specifice fabricării şi compoziţiei ambalajelor - Ambalajul trebuie fabricat astfel încât volumul şi masa ambalajului să fie limitate la cantitatea
minimă corespunzătoare pentru a menţine nivelul necesar de siguranţă, igienă şi acceptare pentru
produsul ambalat şi pentru consumator. - Ambalajul trebuie proiectat, produs şi comercializat astfel încât să permită reutilizarea şi
valorificarea sa, inclusiv reciclarea, în conformitate cu ierarhia deşeurilor, şi să reducă la
minimum impactul său asupra mediului care rezultă din eliminarea deşeurilor de ambalaje sau a
reziduurilor rezultate din operaţiunile de gestionare a deşeurilor de ambalaje. - Ambalajul trebuie să fie astfel fabricat încât prezenţa substanţelor nocive sau a altor substanţe
şi materiale periculoase în compoziţia materialului de ambalaj sau a oricărui component al
acestuia să fie redusă în emisii, cenuşă sau levigat, atunci când ambalajele sau reziduurile
rezultate în urma operaţiunilor de gestionare a deşeurilor de ambalaje sunt incinerate sau
depozitate în rampele de gunoi.
2. Cerinţe specifice naturii refolosibile a ambalajelor
Următoarele cerinţe trebuie să fie satisfăcute în mod simultan: - proprietăţile şi caracteristicile fizice ale ambalajului permit un număr de cicluri sau rotaţii în
condiţii de utilizare normale preconizate; - posibilitatea prelucrării ambalajului uzat în vederea satisfacerii cerinţelor de sănătate şi
securitate a forţei de muncă; - îndeplinirea cerinţelor specifice ambalajelor recuperabile, atunci când ambalajul nu mai poate fi
refolosit şi astfel devine un deşeu.
3. Cerinţe specifice naturii recuperabile a ambalajului
(a) Ambalaj recuperabil prin reciclarea materialului
Ambalajul trebuie să fie fabricat astfel încât să permită reciclarea unui anumit procent din masa
materialelor utilizate pentru fabricarea produselor vandabile, în conformitate cu standarde
existente în Comunitate. Stabilirea acestui procent poate varia, în funcţie de tipul de material din
care s-a făcut ambalajul.
(b) Ambalaj recuperabil prin recuperarea de energie
Deşeurile de ambalaje, prelucrate în scopul recuperării energiei trebuie să aibă o valoare
calorifică inferioară minimă pentru a permite optimizarea recuperării energiei.
(c) Ambalaj recuperabil sub formă de compost
26
Deşeurile de ambalaje prelucrate în scopul compostării trebuie să fie de natură biodegradabilă,
astfel încât să nu împiedice colectarea separată şi procesul sau activitatea de compostare în care
sunt introduse.
(d) Ambalaje biodegradabile
Deşeurile de ambalaje biodegradabile trebuie să fie de o asemenea natură, încât să poată suporta
descompunerea fizică, chimică, termică sau biologică, astfel încât majoritatea composturilor
finisate să se descompună, în cele din urmă, în dioxid de carbon, biomasă şi apă. Ambalajele din
plastic oxodegradabile nu sunt considerate biodegradabile.
ANEXA III
DATE CARE URMEAZĂ SĂ FIE INCLUSE DE STATELE MEMBRE ÎN BAZELE
LOR DE DATE PRIVIND AMBALAJELE ŞI DEŞEURILE DE AMBALAJE
(ÎN CONFORMITATE CU TABELELE 1 - 4)
1. Pentru ambalajul primar, secundar şi terţiar:
(a) cantităţi, pentru fiecare categorie mare de materiale, de ambalaje consumate pe teritoriul ţării
(produse + importate, minus exportate) (Tabelul 1);
(b) cantităţi refolosite (Tabelul 2).
2. Pentru deşeurile de la ambalajele menajere şi nemenajere:
(a) cantităţi pentru fiecare categorie mare de materiale recuperate şi eliminate pe teritoriul ţării
(produse + importate, minus exportate) (Tabelul 3);
(b) cantităţi reciclate şi cantităţi recuperate pentru fiecare categorie mare de materiale (Tabelul
4).
TABELUL 1
Cantitatea de ambalaje (primare, secundare şi terţiare)
consumate pe teritoriul naţional
Tonă
=
Total
produs
Sticlă - Tone
exportate
+ Tone
importate
Material plastic
Hârtie/carton (inclusiv material compozit)
Metale feroase
27
28
Aluminiu
Lemn
Altele
Total
TABELUL 2
Cantitatea de ambalaje (primare, secundare şi terţiare)
reutilizate pe teritoriul naţional
Tone de ambalaj
introdus pe piaţă pentru
prima dată
Ambalaj
reutilizabil
Ambalaj pentru
vânzare reutilizabil
Tone Procentaj Tonaj Procentaj
Sticlă
Material plastic
Hârtie/carton (inclusiv
material compozit)
Metale feroase
Aluminiu
Lemn
Altele
Total
29
TABELUL 3
Cantitatea de deşeuri de ambalaje recuperate
şi eliminate pe teritoriul naţional
Tone de
deşeuri
produse - Tone de
deşeuri
exportate
+ Tone de
deşeuri
importate
= Total
Deşeuri menajere
Ambalaje din sticlă
Ambalaje din material plastic
Ambalaje din hârtie/carton
Ambalaje din carton compozit
Ambalaje din metal
Ambalaje din lemn
Total deşeuri de ambalaje menajere
Deşeuri nemenajere
Ambalaje din sticlă
Ambalaje din material plastic
Ambalaje din hârtie/carton
Ambalaje din carton compozit
Ambalaje din metale feroase
Ambalaje din aluminiu
Ambalaje din lemn
Total deşeuri de ambalaje nemenajere
30
TABELUL 4
Cantitatea de deşeuri de ambalaje reciclate
sau recuperate pe teritoriul naţional
Total tone
recuperate şi
eliminate
Cantitate reciclată Cantitate recuperată
Tone Procentaj Tone Procentaj
Deşeuri menajere
Ambalaje din sticlă
Ambalaje din material plastic
Ambalaje din hârtie/carton
Ambalaje din carton compozit
Ambalaje din metal
Ambalaje din lemn
Total deşeuri de ambalaje
menajere
Deşeuri nemenajere
Ambalaje din sticlă
Ambalaje din material plastic
Ambalaje din hârtie/carton
Ambalaje din carton compozit
Ambalaje din metale feroase
Ambalaje din aluminiu
Ambalaje din lemn
ANEXA IV
PLAN DE PUNERE ÎN APLICARE CARE TREBUIE PREZENTAT ÎN TEMEIUL
ARTICOLULUI 6 ALINEATUL (1A) LITERA (D)
Planul de punere în aplicare care trebuie prezentat în temeiul articolului 6 alineatul (1a) litera (d)
conţine următoarele:
1. evaluarea ratelor anterioare, actuale şi preconizate de reciclare, eliminare prin depozitare şi
alte operaţiuni de tratare a deşeurilor de ambalaje şi a fluxurilor din care sunt compuse;
2. evaluarea punerii în aplicare a planurilor de gestionare a deşeurilor şi a programelor de
prevenire a generării de deşeuri, instituite în temeiul articolelor 28 şi 29 din Directiva
2008/98/CE;
3. motivele pentru care statul membru consideră că s-ar putea să nu poată îndeplini obiectivul
relevant prevăzut la articolul 6 alineatul (1) literele (g) şi (i) în termenul stabilit în acesta şi o
evaluare a prelungirii termenului necesar pentru îndeplinirea respectivului obiectiv;
4. măsurile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite la articolul 6 alineatul (1) literele
(g) şi (i) din prezenta directivă, aplicabile statului membru în perioada prelungirii termenului,
inclusiv instrumentele economice adecvate şi alte măsuri pentru a oferi stimulente pentru
aplicarea ierarhiei deşeurilor, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (1) din Directiva
2008/98/CE şi în anexa IVa la directiva respectivă;
5. un calendar pentru punerea în aplicare a măsurilor identificate la punctul 4, stabilirea
organismului responsabil cu punerea lor în aplicare şi o evaluare a contribuţiei lor individuale la
îndeplinirea obiectivelor aplicabile în cazul unei prelungiri a termenului;
6. informaţii privind finanţarea gestionării deşeurilor în conformitate cu principiul «poluatorul
plăteşte»;
7. măsuri de îmbunătăţire a calităţii datelor, după caz, în vederea unei mai bune planificări şi
monitorizări a performanţei în ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor.
31
